Dezbaterea mostenirii

Decesul unei persoane are ca principal efect încetarea calitaţii sale de persoană fizică şi implicit de subiect de drept, şi pe cale de consecintă, patrimoniul acesteia se împarte, conform legii, mostenitorilor legali sau / si  testamentari  în cazul în care există si acestia din urmă.

 

Astfel, mostenirea legală nu o exclude pe cea testamentară, dimpotrivă  ele se completeaza.

Data deschiderii succesiunii, este data decesului autorului.

De la data decesului  mostenitorii legali, trebuie sa opteze intr-un termen de 6 luni, pentru acceptarea sau nu a mostenirii, in caz contrar mostenitorul care nu a acceptat succesiunea in termenul de 6 luni va pierde calitatea demostenitor, fiind strain de mostenire. Aceasta acceptare poate fi expresa, la notar, sau tacita prin gesturi si actiuni concludente, din care sa reiasa ca a aceptat succeiunea. (ex  renovarea imobilului masa succesorala, plata taxelelor si a impozitelelor, instrainarea unor bunuri succesorale mobile, anterior dezbaterii mostenirii, etc). Recomandam, pentru a evita eventualele complicatii, ca acceptarea sa se realizeze in termenul de 6 luni la notar. Spun acest lucru, deoarece legea, nu arata expres modalitatile de acceptare tacita a succeiunii, lasand aceste fapte si gesturi la interpretarea judecatorului. Daca depasirea acestui termen s-a datorat unor motive temeinic justificate (lasate si acestea la aprecierea judecatorului si a practicii judiciare) si fara a fi vina mostenitorului se poate solicita de catre acesta  repunerea in termen.

De asemenea mostenitorul poate renunta la succesiune, moment din care acesta este socotit conform art 696 C civ, ca nu a fost niciodata mostenitor, vocatia sa succesorala fiind desfiintata. In atare situatie, daca un mostenitor renunta la succesiune, si peste o perioada de timp se descopera alte bunuri care ar fi fost detinute de defunct si care nu se cunosteau la data deschiderii succesiunii si implicit la data renuntarii, acesta nu mai poate dezbate succesiunea pe bunurile nou descoperite, indeferent de valoarea lor, pe motiv ca la momentul renuntarii nu stia de existenta acestor bunuri. Astfel din momentul renuntarii el se considera ca nu a fost niciodata mostenitor al defunctului, fiind un tert fata de acesta, fara drepturi succesorale, motiv pentru care nu mai poate reveni asupra renuntarii.

Mostenirea legala se imparte in cotele aratate de lege, conform unor principii stabilite expres de legiuitor , respectiv :

– principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali ;
– principiul proximitatii gradului de rudenie ;
– principiul egalitatii.

Ce inseamna aceste principii ? Le vom dezbate succint pentru a intelege modalitatea in care se imparte masa succesorala

Prin clasa de mostenitori (in dreptul nostru civil exista IV clase) se intelege o categorie de rude, care exclude o alta categorie de rude dintr-o clasa inferioara. Astfel, mostenitorii din clasa I exclud mostenitorii din clasa II, III si  IV. Daca nu sunt mostenitori din cls. I, atunci mostenitorii de clasa II vin la mostenire si exclud mostenitorii din clasa III si IV.

Componenta claselor de mostenitori

Clasa I de mostebitori – este compusa din descendentii in linie directa , la infinit, deci din copii, nepoti, stranepoti.

Clasa II de mostenitori – este o clasa mixta, pe de o parte a ascendentilor privilegiati (parintii defunctului) si pe de alta parte a colateralilor privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor pana la gradul IV inclusiv)

Clasa III de mostenitori – clasa ascendentilor ordinari – bunici, strabunici etc, fara limita in grad.

Clasa IV mostenitori – Clasa colaterarilor ordinari  unchi, matusi, veri primari, fratii si surorile bunicilor defunctului.

Cheltuielile de inmormantare

Toate cheltuielile facute cu inmormantarea defunctului, precum si cu parastasele pentru pomenirea memoriei acestuia, la diferite intervale de timp, dupa data inmormantarii, conform obiceiurilor crestinesti, se incriu in pasivul succesoral, care va fi suportat de toti mostenitorii, raportat la  cotele din mostenire ce li se cuvin in sensul prevazut de art 774 C Civ. Totusi aceste cheltuieli vor fi depuse de insanta in masura in care sunt dovedite si nu sunt exagerate, de aceea recomandam ca mostenitorul care le face sa pastreze bonuri, chitante pentru a le folosi ca probe in instanta , probe care pot fi  coroborate si cu depozitia unor martori.

Documente necesare pentru deschiderea succesiunii:

  • Certificatul de deces
  • Actele de stare civila (certificate de nastere si certificat de casatorie) prin care se face dovada calitatii de mostenitor
  • Testament – daca este cazul
  • Titlurile de proprietate ale defunctului (contracte de vanzare-cumparare, donatie, certificate de mostenitor si altele) – reprezinta actele de baza ale de atestare fiscala (eliberat de Directia Taxe si Impozite din sectorul in care a fost inregistrat decesul)
  • Certificat de deschidere a succesiunii (eliberat de Camera Notarilor Publici).

Deschiderea si dosarul

Deschiderea procedurii succesorale se realizeaza la un notar public arondat domiciliului unde a avut loc decesul autorului, la data, ora stabilita si comunicata prin citatie mostenitorilor . Acesta inregistreaza cauza si dispune citarea celor care au drept la mostenire. Pentru deschiderea unei succesiuni se completeaza o cerere in care vor fi mentionate urmatoarele: datele de stare civila ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentionarea valorii acestora, precum si a pasivului succesoral. Cererea va fi insotita de certificatul de deces care face dovada decesului si a ultimului domiciliu.

Pe baza declaratiei mostenitorilor, se completeaza dosarul de succesiune.

Calitatea de mostenitor si numarul acestora se stabilesc de catre notarul public prin acte de stare civila si cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorala se dovedesc prin inscrisuri sau alte mijloace de proba.

Notarul va stabili, de asemenea,  intinderea drepturilor mostenitorilor, precum si intinderea masei succesorale. In cazul in care succesiunea priveste bunuri comune ale defunctului si ale sotului supravietuitor, cotele de contributie ale acestora la dobandirea bunurilor se stabilesc prin acordul mostenitorilor.
Certificatul

Certificatul de mostenitor este un act oficial al notarului public, specific procedurii necontencioase, care constata acordul de vointa a mostenitorilor (legali sau testamentari) asupra calitatatii acestora de mostenitori, cotelor de mostenire, si a bunurilor ce compun masa sucesorala, acord intruchipat de notar in certificatul de mostenitor. Certificatul de mostenitor nu constituie titlu de propietate.

Daca mostenitorii nu ajung la un consens, notarul nu va putea incheiea certificatul de mostenitor, urmand ca ei sa se adreseze instantei de judecata, iar atunci cand hotararea de partaj va fi definitiva si irevocabila, in baza acesteia notarul va elibera un certificat de mostenitor pentru partile, cotele si masa succesorala aratate in hotarare.

Un exemplar al certificatului de mostenitor se elibereaza fiecarui mostenitor, insa numai dupa achitarea taxelor succesorale si a onorariilor.

Desi transcrierea (intabularea) Certificatului de mostenitor nu este obligatorie (si nici ceruta de toate Birourile de Carte Funciara), rectificarea de rol este obligatorie (se efectueaza la Directia Taxe si Impozite, in termen de 30 de zile de la data eliberarii certificatului de catre biroul notarial public). E important ca dupa eliberarea de catre biroul notarial a Certificatului de mostenitor, mostenitorii trebuie sa se inscrie pe rolul Administratiei Financiare competente, sa rectifice rolul fiscal.

By | 2017-07-21T00:03:57+00:00 iulie 12th, 2017|Dezbaterea mostenirii|0 Comments