Despre practica unitara

Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătoreşti este impus şi de principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi implicit a autorităţii judecătoreşti.

practica-judiciar-unitara

Aceste principii ar fi grav afectate dacă soluţiile instanţelor judecătoreşti, în cauze similare, ar fi diferite şi chiar contradictorii. De asemenea, însusi, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) consideră că practica judiciara unitară este esentiala pentru cresterea încrederii în actul de justitie. În acest sens s-a si constituit Comusia de unificare a practicii judiciare, din cadrul CSM. Practica neunitară, este sancţionată explicit prin dispozitivul cauzei BEJAN contra României, astfel jurisprudenţa divergentă, are ca si consecinţa afectarea principiului siguranţei juridice, definit ca unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept.

Aceiasi opinie o regăsim și în decizia dată în cauza Pădureanu contra României . “Comisia Europeană prin Mecanismul de Cooperare si Verificare a recomandat înca din 2010 României, si aceasta s-a obligat, ca Înalta Curte de Casatie si Justitie să functioneze mai eficient ca instantă de casatie si să se ocupe de unificarea jurisprudentei întrucât, potrivit raportorilor, reformele nu sunt suficient de aprofundate pentru a combate cu succes efectele practicii neunitare, în detrimentul justitiabilului si decredibilizarii actului de justitie” Desi în practică multe complete nu dau dovadă că înteleg importanta practicii unitare, în relatiile institutionale Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) a condamnat respingerea de catre Senat, a proiectului de lege ce promova practica unitară la nivelul instantelor de judecată prin modificarea codurilor de procedură civila si de procedură penală.

De altfel, literatura juridică apreciază în cea ce priveşte hotărârile judecătoreşti care au intrat în puterea lucrului judecat ca fiind – izvor secundar de drept –.
Principiul supunerii judecătorului numai faţă de lege, nu are şi nu poate să aibă semnificaţia aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiaşi dispoziţii legale în funcţie exclusiv de subiectivitatea interpretării atribuită şi aparţinând unor judecători diferiţi. Astfel, o asemenea concepţie, ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenţei judecătorilor, a unor soluţii care ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeaşi, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorului, nu poate justifica o asemenea consecinţă .

Practica unitară, văzând cauzele civile identice şi din punct de vedere al cererilor şi pretenţiilor astfel evidenţiate in petitul acţiunilor introductive , trebuie să înlăture incertitudinea juridică, fiind determinat astfel dreptul şi obligaţia corelativă, la o interpretare unitară a legii , aceasta conform şi art. 27 alin. 2 Legea nr. 304/2004 modificată şi implicit art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului .

By | 2017-07-12T21:07:43+00:00 iulie 12th, 2017|Articole|0 Comments